Cât la sută din creier folosim, de fapt: cercetătorii români au un nou răspuns

De-a lungul timpului, oamenii de știință au venit cu fel de fel de ipoteze, în legătură cu procentul din creier pe care omul îl folosește. Cea mai răspândită ipoteză este cea, potrivit căreia, omul ar reuși să gândească cu doar 10% din capacitatea maximă.

Conform unor studii recente, se pare că această ipoteză nu este altceva decât un mit. Descoperirea a fost făcută de cercetătorii din cadrul Laboratorului de Științe Cognitive Clinice de la Universitatea din București, potrivit edupedu.ro.

Omul folosește 100% din creier, sunt de părere cercetătorii români

Conform acestora, creierul uman ar fi „în alertă” tot timpul, chiar și atunci când avem senzația că fiecare celulă din corp se relaxează.

Noua explicație a fost publicată pe pagina oficială de Facebook a Laboratorului de Științe Cognitive Clinice.

Prin definiție, creierul este un organ extrem de complex, capabil de foarte multe operațiuni cognitive de care, uneori, nici nu suntem conștienți. În consecință, devine inoportun să continuăm să credem că ne folosim doar 10% din capacitate, de vreme ce procentul s-ar putea, în realitate, apropia de 100%.

„1. Creierul trece prin multiple procese de schimbare.În creierul uman apar neuroni foarte timpuriu, mai exact în dezvoltarea prenatală, începând cu ziua 42 a embrionului (Stiles & Jernigan, 2010). În ceea ce privește volumul, se atinge aproximativ 90% din volumul creierului adult la vârsta de 6 ani (Stiles & Jernigan, 2010). Totodată, până la vârsta de 2 ani, creierul unui copil are numărul dublu de sinapse pe care îl are în mod tipic creierul adult (Eagleman, 2015). Din cauza excesului de sinapse, apare pruning-ul, proces prin care sinapsele care nu sunt utile, sunt eliminate. În cele din urmă, creierul uman matur conține aproximativ 100 miliarde neuroni și peste 60 trilioane de sinapse (Stiles & Jernigan, 2010).

2. Proprietățile și structura creierului sunt în strânsă legătură cu procese cognitive necesare funcționării optime. Un exemplu în acest sens este reprezentat de faptul că 73% din volumul creierului este apă, fiind nevoie de doar 2% scădere în acest procent pentru a fi afectată memoria, hidratarea având un rol esențial în funcționarea creierului. Un alt exemplu relevant este reprezentat de celebrul caz H.M. care a revoluționat studiul memoriei. Henry Molaison, care a suferit de convulsii puternice cauzate de epilepsie, a participat în anul 1953 la o operație experimentală în care i s-a înlăturat partea de mijloc a lobului temporal (Eagleman, 2015). Deși Henry a scăpat de convulsii, s-a descoperit că acesta a rămas fără abilitatea de a-și forma noi amintiri, moment în care s-a realizat importanța hipocampului în amnezia anterogradă. Poate am fi tentați să credem că hipocampul este sediul “memoriei” însă acest lucru nu este adevărat. Creierul poate fi înțeles mai bine prin analogie cu un oraș în care încercăm să căutăm de exemplu educația. Este imposibil să găsim educație într-un singur loc pentru că școlile, liceele, facultățile sunt poziționate în multiple locații care formează împreună conceptul de educație. Similar, operațiile creierului nu pot fi definite într-un singur loc, ci apar ca urmare a interacțiunii dintre multiple locații (Eagleman, 2015).

3. Tulburările psihologice sunt asociate cu modificări neurochimice.O meta-analiză (Schür et al., 2016) arată că un nivel crescut de depresie, dar și niveluri crescute de trăsături din tulburarea de spectru autist sunt asociate cu niveluri mai scăzute de acid gama-aminobutiric (GABA) comparativ cu grupul de control. GABA este un neurotransmițător prezent în aproximativ o treime din totalul de sinapse din sistemul nervos central. O altă meta-analiză arată că simptomele de tip ADHD se asociază cu niveluri scăzute de materie cenușie în zona ganglionilor bazali și a insulei în timp ce simptome din tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) se asociază cu un nivel crescut de materie cenușie în aceleași zone, aceste comparații fiind realizate în raport cu grupuri de control (Norman et al., 2016). Ganglionii bazali și insula sunt componente esențiale în dezvoltarea motivației și a obiceiurilor.

4. Neuroștiințele sunt un domeniu de interes pentru inteligența artificială. În anul 1950, Alan Turing a lansat propunerea de a reproduce mintea unui copil, care învață treptat pe baza experienței, știință ulterior numită de John McCarthy ca “inteligență artificială”. Astfel, s-a lucrat și se lucrează în continuare la simularea minții umane prin crearea unor roboți umanoizi, precum iCub, care are înfățișarea unui copil de 2 ani și care interacționează cu cei din jur și învață pe baza experienței (Eagleman, 2015).

În concluzie, creierul este un organ complex, deoarece parcurge o serie de etape în procesul său de dezvoltare, fiind un domeniu de studiu esențial pentru inteligența artificială. Importanța creierului derivă din faptul că structura și compoziția lui definesc modul în care gândim, simțim și ne comportăm”, au scris oamenii de știință, pe pagina oficială de Facebook a Laboratorului.